Blog

Aruncă o privire!

De ce anume au nevoie adolescenții din partea părinților

În timp ce adolescenții navighează în cei mai furtunoși ani din dezvoltarea lor, au nevoie de coaching, de sprijin, exemple bune și mai presus de toate, de acceptare.

teen
Anii adolecenței aduc confuzie pentru părinți. Copiii care erau sensibili se transformă sau încep să aibă schimbări de dispoziție semnificative. Adolescenții care nu cu mult timp în urma erau raționali încep să se aventureze în activități riscante.
Noile cercetări oferă explicații pentru unele dintre aceste mistere. Imagistica cerebrală adaugă un alt tip de date care pot ajuta ipotezele de testare și coroborează motivele adolescenților pentru comportamentele și emoțiile lor. Zeci de studii multianuale au urmărit dezvoltarea adolescenților de-a lungul timpului, mai degrabă decât să compare adolescenți diferiți la un moment dat.
Noua cercetare de tip longitudinal a schimbat perspectiva cercetatorilor asupra rolului pe care părinții îl au în a-și ajuta adolescenții sa traverseze o perioada atât de volatilă. Dacă până de curând adolecența era privită ca perioada în care părinții trebuie să facă un pas în spate, noile studii o privesc ca pe o oportunitate în care părinții să rămană conectați emoțional la copiii lor. Această cercetare face posibilă identificare a patru etape in dezvoltarea abilităților intelectuale, sociale și emoționale, pe care majoritatea adolescenților le experimentează la un moment dat:

11 -12 ani
În timp ce pubertatea este în centrul atenției, adolescenții poate avea un ușor declin în dobândirea unor competențe de bază. Învățarea spațială și anumite tipuri de raționament ar putea scădea în această etapă, arată studiile. Anumite părți ale creierului responsabile de memoria prospectivă sau de amintirea a ceea ce ar trebui să facă în viitor sunt încă în dezvoltare. Acest lucru ar putea fi motivul pentru care un adolescent poate părea că nu știe despre ce vorbiți dacă i-ați cerut să dea profesorului un bilet înainte de oră. Pur și simplu a uitat.
Antrenarea adolescentului în activități care au legatură cu organizarea pot ajuta în acest caz. Părinții își pot ajuta adolecentul prin stabilirea unor activități rutiniere care să fie în responsabilitatea adolecentului, cum ar fi pusul genții pentru sport în fața ușii de la intrare înainte de antrenament sau chiar prin stabilirea împreuna a reminder-elor de pe telefon.
Părinții pot contribui la stimularea proceselor de luare a deciziilor, prin exersarea gândirii argumentative pro și contra și luând în considerare și alte puncte de vedere. Copiii care știu înainte de vârsta de 10 ani sau 11 cum să ia decizii tind să prezinte mai puțină anxietate și tristețe, se implică mai puțin în conflicte și au mai puține probleme cu prietenii de vârste mai mari, potrivit unui studiu din 2014, la care au participat 76 subiecți, publicat în The Journal of Behavioral Decision Making.
Rămânând calzi și suportivi, părinții pot să influențeze modul în care creierul adolescentului se dezvoltă în acest stadiu. Un studiu din 2014 realizat pe 188 de copii a comparat efectul pe care l-au avut asupra adolescentilor mamele care au fost calde, afectuoase și aprobatoare în timpul neînțelegerilor, față de mamele care au devenit furiose și argumentative. Adolescenții de vârste de 16 ani, care au avut mame afectuoase în jurul vârstei de 12 ani, au aratat modificari cerebrale legate de rate mai mici de tristețe și anxietate și o mai mare rată a autocontrolului, potrivit studiului condus de cercetatorii de la Universitatea din Melbourne, Australia.

13-14 ani
Părinții ar f bine să se pregatească pentru ceea ce este adesea o perioada emoționala sălbatica. Tinerii adolescenți devin sensibili la opiniile colegilor și reacționează foarte puternic la ele. Cu toate acestea, abilitățile sociale de care au nevoie să-și dea seama ce cred colegii lor într-adevăr, nu vor fi pe deplin mature ani de zile, ceea ce face această perioadă deosebit de confuză.
Tot în această perioadă, răspunsul adolescenților la stres este destul de haotic, ceea ce poate duce la lacrimi și uși trântite. Impactul stresului social crește în jurul acestei perioade: dintre adulții cu tulburari psihice declanșate de stres, 50% au primit un diagnostic înainte de vârsta de 15 ani. Alte studii arată că adolescenții cu vârste între 11 -15 ani devin triști și neliniștiti atunci când se confruntă cu excluderea din grupurile sociale, în timp ce adulții nu prezintă un efect similar.
Părțile creierului cele mai vulnerabile la stres sunt încă în proces de maturizare, astfel încât strategiile de coping ale adolescentilor în acest stadiu pot deveni înrădăcinate în circuitele creierului ca modele de-a lungul vieții, în conformitate cu o revizuire din 2016 în Developmenet Science Review. Psihologii recomandă predarea și modelarea abilități de auto-calmare, cum ar fi meditația, exercițiile fizice sau ascultarea muzicii.
Puteți să susțineți adolescentul în a-și dezvolta abilitățile relaționale, inclusiv modul de a citi expresiile colegilor lor și limbajul corpului. Încurajați-i să-și aleagă prietenii bazate pe interese comune, nu pe popularitate. Învățați-i cum să repare prietenii după apariția conflictelor, să-și ceară scuze atunci când greșesc și să accepte compromisul constructiv.
Suportul familial este ca un tampon împotriva stresului în această perioadă. Adolescentii ale caror familii oferă companie, ajută în rezolvarea problemelor și oferă sprijin emoțional sunt mai puțin susceptibili în a deveni deprimati după expunerea la stres sever, potrivit unui studiu din 2016 desfasurat pe 362 adolescenți israelieni în Journal of Family Psychology.

15 – 16 ani
Apetitul adolescenților pentru asumarea riscurilor e la cote maxime la această vârstă, potrivit unui studiu realizat în 2015, pe mai mult de 200 de participanți, cu vârste cuprinse între 8 si 27 de ani, condus de cercetatorii de la Universitatea Leiden din Olanda. Receptorii recompensei din creier înfloresc, amplificând răspunsul adolescenților la dopamină, un neurotransmițător asociat cu senzațiile de plăcere și satisfacție. Acest lucru face ca fiorul adrenalinei să fie mai cautat decât în orice altă perioadă.
Temerile obișnuite de pericol sunt suprimate temporar în timpul adolescenței, o schimbare pe care de oamenii de știință o explică prin nevoia evolutivă de a pleca de acasă și de a explora noi habitate. Studiile au descoperit că adolescenții nu reușesc să aprecieze corect situațiile de risc, chiar și după ce au fost avertizati că riscurile sunt mai mari decât se așteaptă.
Capacitatea de a-și face și de a menține prietenii este foarte utilă în această etapă. Adolescentii care au prieteni în care au încredere si pe care pot conta sunt mai puțin probabil să se angajeze în comportamente riscante, cum ar fi furtul din magazine, acordul de a se urca într-o mașina condusă de un șofer sub influența alcoolului sau de a face sex neprotejat, potrivit unui studiu realizat în 2015, pe 46 de adolescenti, condus de Dr. Eva Telzer, profesor asistent de psihologie la Universitatea din Illinois din Urbana-Champaign. Adolescenții care au adesea conflicte cu prietenii apropiați sunt mai susceptibili în a participa în astfel de acțiuni.
Nu este târziu pentru părinți să intervină. Într-un test de laborator de asumare de riscuri, adolescenții care au crescut mai aproape de părinții lor, începând de la vârsta de 15 ani au prezentat a activare mai diminuata a regiunii creierului legată de asumarea unor riscuri, potrivit unui studiu realizat în 2015, pe 23 de adolescenți publicat în Development Cognitive Neuroscience. Apropierea de părinți include respect și suport in rezolvarea problemelor, precum și absența criticilor sau țipatului, potrivit studiului in care Dr. Telzer a fost co-autor.

17-18 ani
Beneficiile date de capacitatea creierului adolescentului de a se schimba și de a se dezvolta în acest stadiu sunt evidente. Unii adolescenți prezintă creșteri ale IQ-ului.
În ultima parte a adolescenței, părțile din cortexul prefrontal responsabile de judecată si de luarea deciziilor sunt suficient de dezvoltate pentru a servi ca o frână asupra emoțiilor și asumarii de riscuri. Abilitățile cu funcții executive, cum ar fi rezolvarea problemelor și planificarea strategiilor, continuă să se dezvolte până la cel puțin 20 de ani, potrivit unui studiu realizat de cercetatorii de la Universitatea Sheffield Hallam, Anglia, în anul 2015.
Abilitățile sociale și regiuni ale creierului asociate cu acestea nu sunt complet dezvoltate, potrivit cercetatorilor. In acest stadiu, adolescenții își dezvoltă capacitatea de a observa cum se simt alții și la a arata empatie. Ei încă nu au capacitatea de a descifra motivele și atitudinile oamenilor în situații sociale complexe, cum ar fi să-și dea seama de ce un prieten schimbă brusc subiectul în timpul unei conversații la o petrecere.

 

Sursa: http://www.wsj.com/articles/what-teens-need-most-from-their-parents-1470765906

Traducerea:

Psiholog/psihoterapeut

Alina Lungu

alina lungu

Scrieți un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

De ce anume au nevoie adolescenții din partea părinților

În timp ce adolescenții navighează în cei mai furtunoși ani din dezvoltarea lor, au nevoie de coaching, de sprijin, …

Limbajele iubirii în cuplu

Exista un proverb arab care spune ca „nu o iubire tine doi oameni, ci doi oameni tin o iubire”. L-am aflat in …

3 greseli pe care le fac parintii atunci cand sunt tinta bullying-ului din partea propriilor copii

Este sfarsitul unei zile lungi. Abia ai ajuns acasa de la serviciu, complet epuizat. Pornesti televizorul, te arunci pe canapea …