Blog

Aruncă o privire!

Forme ale abuzului emoțional asupra copiilor

Ce este abuzul?

Orice formă voluntară de acţiune care este în detrimentul copilului şi are loc, profitând de incapacitatea copilului de a se apăra, de a discerne între ceea ce este bine sau rău, de a căuta ajutor şi de a se autoservi.

Orice act prin care se produc vătămări corporale, tulburări psiho-emoţionale şi expuneri la situaţii periculoase sau percepute ca fiind periculoase de către copil.

Poate fi un act întâmplător, ca o poartă de refulare a conflictelor dintre părinţi sau când părinţii confundă autoritatea parentală cu despotismul.

În literatura de specialitate sunt menţionate următoarele forme de abuz asupra copiilor:

  • abuzul fizic;
  • abuzul emoţional;
  • abuzul sexual;
  • neglijenţa.

Abuzul emoțional (psihologic)

Abuzul emoţional implică un comportament inadecvat al adultului, continuu şi stabil faţă de copil, ce se transformă în trăsătura dominantă a vieţii acestuia, cu efecte negative asupra personalităţii în formare a copilului şi care dăunează sau împiedică dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a acestuia.

Scolded

Forme ale abuzului psihologic:

REJECTAREA: adultul îndepărtează copilul de el , refuză să-i recunoască valoarea sau legitimitatea nevoilor.

IZOLAREA: copilul nu are posibilitatea stabilirii unor contacte sociale sau este izolat într-o zonă fără interacţiuni sociale (legarea, încuierea lui în diferite spaţii închise etc.)

TERORIZAREA: copilul este ameninţat verbal, intimidat şi înfricoşat cu “arme” fizice şi psihologice.

DEGRADAREA: copilul este tratat ca inferior, umilit şi depreciat, deprivat de demnitate.

CORUPEREA: copilul este încurajat şi îndrumat să desfăşoare acte antisociale care conduc la comportamente criminale şi social neacceptate.

EXPLOATAREA: copilul este folosit in avantajul şi pentru profitul adulţilor.

NEGLIJAREA RĂSPUNSULUI EMOŢIONAL: adultul în grija căruia se află copilul ignoră sau

neglijează copilul (şi din punct de vedere emoţional). Acest termen este diferit de rejectare sau

degradare, care au o componentă activă (acte de comitere) şi constituie o formă tipică de abuz.

Abuzul psihologic reprezintă un pattern de acțiuni sau lipsa unor acțiuni intenționate, verbale sau comportamentale, care transmit unui copil mesajul că:

  • este lipsit de valoare
  • slab
  • neiubit
  • nedorit
  • in pericol
  • este valoros doar fiindca indeplineste nevoile altcuiva

COSECINȚE ALE ABUZULUI PSIHOLOGIC

În plan emoțional

  • Întârzie în dezvoltarea sentimentului de sine, a maturizării emoţionale şi a capacităţii empatice.

În plan social

  • fuga de acasă, acte antisociale
  • dificultăţi de adaptare durabile care se repetă în medii noi (familie adoptivă, grădiniţă, şcoală),
  • lipsa de iniţiativă, de creativitate, de autonomie
  • anxietate de separare sau de anticipare inclusiv la vârsta adultă

 

Psiholog clinician

Psihoterapeut

Ana Petrescu

ana petrescu

Scrieți un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

De ce anume au nevoie adolescenții din partea părinților

În timp ce adolescenții navighează în cei mai furtunoși ani din dezvoltarea lor, au nevoie de coaching, de sprijin, …

Limbajele iubirii în cuplu

Exista un proverb arab care spune ca „nu o iubire tine doi oameni, ci doi oameni tin o iubire”. L-am aflat in …

3 greseli pe care le fac parintii atunci cand sunt tinta bullying-ului din partea propriilor copii

Este sfarsitul unei zile lungi. Abia ai ajuns acasa de la serviciu, complet epuizat. Pornesti televizorul, te arunci pe canapea …