Etichetă: agorafobie

Agorafobia și atacurile de panică

Agorafobia este considerată de specialiști ca fiind cea mai răspândită și invalidantă fobie. De cele mai multe ori, ea poate fi însoțită de atacuri de panică, ce reprezintă apariții sau intensificări bruște ale anxietății, însoțite de simptome somatice ca: palpitații, amețeli, transpirație abundentă, senzații de sufocare, dificultăți în respirație, tremor, dar și de simptome psihice care se referă la teama subiectului că va muri, că va face un atac de cord sau un atac cerebral, că se va sufoca sau va leșina.

atacuri de panicaAgorafobia este definită ca reprezentând anxietatea resimțită de subiect atunci când se află în locuri sau situații din care ar fi dificil sau jenant să iasă sau în care nu dispune de un ajutor din afară, în cazul producerii unui atac de panică situațional sau neașteptat.Există o strânsă legatură între agorafobie și atacurile de panică: mulți agorafobici prezintă și atacuri de panică, după cum unii subiecți cu atacuri de panică dezvoltă și un comportament de tip agorafobic, evitând situațiile în care cred că s-ar putea produce un atac de panică. Acest aspect contribuie la o limitare serioasă a stilului lor de viață.

Unul dintre clienții pe care i-am tratat pe parcursul timpului mi-a solicitat sprijinul pentru a depăși perioada dificilă prin care trecea. Aflându-se în metrou în drum spre facultate, inima a început să-i bată cu putere, a avut o senzație de amețeală, i s-au înmuiat picioarele, trăind impresia că va leșina. Din acel moment viața lui s-a schimbat complet, fiind frământat de mai multe întrebări: “Oare mi se va face rau?”, “ Oare va fi cineva care să mă ajute?”, “Ce pot face să nu mai ajung în această situație?”.

A început prin a evita să mai meargă cu mijloacele de transport în comun sau cu metroul, apoi a refuzat să meargă în spații aglomerate (la concerte, la teatru, la piață, în mall). Din cauza acestor probleme a renunțat la facultate și la ieșirile cu prietenii, petrecându-și tot mai mult timp singur și refuzând în cele din urmă să mai iasă singur din casă.

În astfel de cazuri, cea mai recomandată este psihoterapia individuală, care, prin tehnicile folosite de specialist, are rolul de a-l face pe client să înțeleagă că la baza atacului de panică se află un cumul de evenimente care formează un cerc vicios și care presupune interpretarea catastrofizantă a unor simptome fiziologice sau psihice, considerate semne ale unei catastrofe iminente.
file0001915505944De exemplu, persoanele care prezintă atacuri de panică pot interpreta palpitațiile ca fiind simptomele unui atac de cord, amețelile ca semn că va leșina, iar dificultățile de respirație ca semn că se va sufoca.
Este important ca persoanele care suferă de atacuri de panică să înțeleagă că o serie de stimuli de natură internă sau externă – care sunt percepuți ca amenințători- vor determina apariția anxietății cu simptomele specifice acesteia.

Cu cât persoana va interpreta aceste simptome ca fiind semnele unui dezastru iminent, cu atât anxietatea se va accentua și aceasta va intra într-un cerc vicios, care va culmina cu un atac de panică.
Atacul de panică este menținut de regulă de trei elemente: de atenția selectivă îndreptată asupra senzațiilor fiziologice, de comportamentele de asigurare și de cele de evitare.

Atunci când apar anumite senzații corporale, subiectul are tendința de a-și îndrepta atenția asupra lor, reușind astfel să accentueze intensitatea acestora. Din aceasta cauză, va fi mai înclinat să interpreteze în mod eronat aceste fenomene și va ajunge să intensifice acțiunile de asigurare, pentru a preîntâmpina producerea așa-ziselor catastrofe. De exemplu, o persoană care are dificultăți respiratorii și care trăiește cu convingerea că se va sufoca, va încerca să-și controleze respirația generând simptome specifice hiperventilației, pentru ca în cele din urmă respirația să fie și mai îngreunată.
Cel de-al treilea element care menține atacul de panică este comportamentul de evitare, care nu face decât să limiteze posibilitățile subiectului de a-și trăi starea de anxietate și să descopere singur că aceasta nu produc niciun fel de catastrofă.

În cadrul psihoterapiei cognitiv comportamentale, specialistul urmărește obținerea a cât mai multor informații referitoare la natura interpretărilor catastrofizante, descrierea în detaliu a senzațiilor corporale de care se teme subiectul, dar și exemple ale comportamentelor de evitare-asigurare.
Psihoterapia cognitiv – comportamentală folosește mai multe tehnici și metode care să ducă la ameliorarea simptomelor și la dispariția atacurilor de panică. Printre acestea se numară:

Metode de conștientizare, prin intermediul cărora clientul poate ajunge la concluzia cămenținerea atenției selective asupra senzațiilor fiziologice duce la exacerbarea acestora.
Strategii de reatribuire, care au rolul de a construi un set de gânduri alternative, benefice, care să faciliteze realizarea experimentelor de infirmare a gândurilor și convingerilor negative, cu scopul de a scădea anxietatea.
Experimente în sfera comportamentală, care implicăproducerea voluntară a unor senzații fiziologice asociate cu anxietatea, într-un cadru securizant (în cabinet), în vederea infirmării gândurilor asociate cu producerea unor catastrofe.

Cea mai importantă sursă de informații referitoare la eficiența demersului terapeutic îl reprezintă jurnalele pentru notarea gândurilor negative, generatoare de panică. Această tehnică este folosită de terapeut ca “temă pentru acasă”. Temele pentru acasă au rolul de a continua demersul terapeutic și în afara cadrului specific terapiei, în mediul clientului, de a-l face pe acesta să conștientizeze gândurile negative automate care mențin apariția simptomului.

În ceea ce privește abordarea terapeutică a agorafobiei, tratamentul pornește de la stabilirea foarte clară a unor obiective, alegerea lor fiind bazată pe incapacitatea subiectului de a face o serie de lucruri.
De exemplu, dacă un client cu agorafobie nu poate merge la supermarket neînsoțit, de teamă că i se va face rău și va avea un atac de panică, ce îi va genera un leșin, nefiind cineva cunoscut să-l ajute, un obiectiv potrivit pentru stadiul avansat al terapiei ar fi: “Să merg singur la supermarket”. Acest obiectiv principal va fi la randul lui împărțit în obiective mai mici cum ar fi:

  • Să cobor singur cu liftul până în fața blocului, unde să stau 5 minute
  • Să merg până la magazinul din colț
  • Să intru la magazinul din colț singur să cumpar un suc
  • Să merg singur până în stația de autobuz
  • Să urc singur în autobuz când nu este foarte aglomerat și să cobor la prima stație
  • Să urc singur în autobuz când nu este foarte aglomerat și să cobor la supermarket
  • Să intru în supermarket

În abordarea terapeutică a agorafobiei cu atacuri de panică este foarte importantă și implicarea familiei clientului, care va beneficia la rândul ei de consiliere specializată pentru a putea acorda suportul de care clientul are nevoie, dar și pentru a putea înțelege natura simptomului.

Pe finalul întâlnirilor, terapeutul va aloca două sau trei ședințe pentru prevenirea recăderilor, axându-se pe recapitularea tehnicilor și a elementelor învățate pe parcursul terapiei de către client.

Sursa: Irina Holdevici, Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentală


Psiholog clinician
Psihoterapeut

dinca diana

 

 

 

Diana Dincă

 

De ce anume au nevoie adolescenții din partea părinților

În timp ce adolescenții navighează în cei mai furtunoși ani din dezvoltarea lor, au nevoie de coaching, de sprijin, …

Limbajele iubirii în cuplu

Exista un proverb arab care spune ca „nu o iubire tine doi oameni, ci doi oameni tin o iubire”. L-am aflat in …

3 greseli pe care le fac parintii atunci cand sunt tinta bullying-ului din partea propriilor copii

Este sfarsitul unei zile lungi. Abia ai ajuns acasa de la serviciu, complet epuizat. Pornesti televizorul, te arunci pe canapea …