Etichetă: furie

Cum să-ți iubești copilul chiar și când ești furios

 

„Între stimul și răspuns există un timp. În acest timp se află libertatea și puterea noastră de a ne alege răspunsul. „  –Victor Frankl

Știu, nu încetezi niciodată cu adevărat să îți iubești copilul de fapt, chiar și atunci când el își iese din minți și nu poți suporta să îl mai ai în preajmă niciun minut. Din păcate, dragostea pe care i-o porți copilului nu este cel mai important factor în dezvoltarea lui emoțională.

Cel mai semnificativ factor este daca copilul tău se simte iubit, necondiționat. Asta înseamnă ca el să se simtă iubit exact așa cum este. Chiar și atunci când te scoate din minți!

Copilul tău știe că este iubit, exact așa cum este el? Că nu trebuie să fie perfect ca să fie iubit? Că furia lui, dezamăgirea, frustrarea și tristețea sunt caracteristici umane și că poate conta pe tine pentru a-l ajuta să învețe să gestioneze aceste emoții astfel încât să nu fie nevoie să acționeze doar pentru că le simte?

mother-talking-to-angry-toddler-296x197

Probabil vă întrebați cum va învăța copilul aceste lucruri. Răspunsul este simplu, și totuși atât de dificil de aplicat: să îl iubești necondiționat, chiar și – în special atunci- când simți că te scoate din minți.
De ce? Pentru că micutul tău știe deja că îl iubești atunci când este dulce, generos și ascultător. Dar nu este sigur că îl iubești când se simte furios, gelos sau lacom. Când se comportă într-un mod indezirabil nouă, de fapt lui îi este teamă că este un copil ,,rău”.

Dar atunci când:
– poți să rămai conectat la el chiar și atunci când îi trasezi limite cu privire la comportamentul lui, el învață că nu este o persoană rea, ci este doar om
– poți rezista să îi aduci acuze chiar și atunci când ești ,,pe bună dreptate furios”, învață din comportamentul tău cum să își regleze propriile emoții.
– poți să fii empatic cu el în același timp în care îi trasezi limite, astfel încât să vrea să le urmeze – el învață autodisciplina
– poți să accepți că este prin definiție o persoană imatură, care face în mod natural greșeli – el învață că greșelile fac parte din procesul de maturizare și că ceea ce este cu adevărat important este observarea și corectarea lor și dorința de a nu le mai repeta în viitor.
– poți să-l iubești chiar și atunci când e suparat – învață că emoțiile se pot manageria și că nu sunt periculoase și că este ok să le simtă, chiar dacă sunt incomode. Această acceptare de sine îl ajută în cele din urmă să își regleze emoțiile fără să fie nevoie să acționeze în funcție de ele.

Crescându-ne abilitatea de a iubi necondiționat înseamnă că ne luam angajamentul să avem o relație bazată pe iubire cu copiii noștri, și nu pe furie. Desigur, asta nu înseamnă că nu vor mai fi momente când te vei înfuria pe copilul tău. Știm cu toții că nu ne simțim foarte iubitori în astfel de momente.

A iubi necondiționat atunci când ești furios nu este un lucru ușor. De fapt, este un efort atât de mare, încât în astfel de momente se dezvoltă ,,mușchiul” dragostei adevărate. Dar nimic nu schimbă comportamentul copilului tau atât de repede.
În loc să îți descarci furia pe puiul de om care se află sub îngrijirea și îndrumarea ta, poți învăța cum să respiri adânc și să îți iei câteva momente să te liniștești?
Cheia este mărirea timpului dintre momentul în care copilul te provoacă și momentul în care tu reacționezi, astfel încât să ai posibilitatea să îi oferi un răspuns benefic. Apoi vei putea să îți întâmpini copilul ca așa cum face profesorul cu elevul și să îl ajuți să-și proceseze emoțiile negative într-un mod constructiv. Cum?
1. Atunci când te înfurii, schimbă-ți atenția de la copil și focusează-te pe calmarea ta.
Uită de gândul de a-i da lecții copilului dacă nu ești într-o stare iubitoare. Creierul nostru, și implict al copiilor, este deschis la a acumula informații atunci când este relaxat. Furia și pedeapsa nu sunt compatibile cu iubirea pentru că micutul tău nu crede că îl iubești atunci când te vede furios pe el. Astfel de momente se sfârșesc prin reacții de tipul ,,luptă, fugi sau îngheață’’,  iar zonele de învățare ale creierului celui mic nu mai sunt deloc receptive.

2. Ce se întâmplă dacă copilul îți ,,merită furia”?
Ai oricând dreptul să simți că ești furios, dar de fiecare dată furia este A TA și nu este responsabilitatea altei persoane. În orice caz, aceasta nu este o concluzie la care să ajungi atunci când ești furios. Încearcă după ce te liniștești.

3. Dar dacă comportamentul copilului are nevoie de ,,disciplină’’ ?
Disciplina înseamnă ghidare, iar ghidarea va fi mult mai eficientă atunci când ești calm. Este jobul nostru ca părinți să oferim copiilor noștri modele sănătoase de a gestiona emoțiile, și nu invers. Asta înseamnă să nu acționăm din starea de ,,fugi, luptă, îngheață”, în care copilul pare dușmanul nostru, în care noi trebuie să câștigăm, iar copilul să piardă.

4. Dar nu este sănatos să ne exprimăm furia?
Revărsarea furiei asupra unei alte persoane nu este sănătosă și nu face decât să consolideze această emoție. Ce este cu adevărat sănătos este ca tu să conștientizezi ce simți în acel moment și să ai curajul să investighezi ce ce află sub furie – poate fi durere, frică, dezamagire. Dacă îți dai voie să simți aceste emoții și să le observi manifestarea în corp, fără să acționezi lăsându-te purtat de ele, acestea încep să se domolească. După ce te-ai calmat, vei putea să manageriezi mai bine propriile tale răni și să intervii astfel încât copilul să învete cum să-și managerieze propriul comportament.

5. Copilul nu are nevoie de o lecție în astfel de momente?
Desigur, dar furia nu este genul de lecție pe care să vrei să o predai copilului tău. Dacă aștepți ca starea copilului tău să fie una receptivă, lecția pe care vrei să i-o transmiți are toate șansele să fie învățată, iar copilul tău va învăța chiar mai mult decât cum să-și regleze comportamentul – autoreglarea emoțiilor. Și, la fel de important, va învăța că este iubit necondiționat exact așa cum este, chiar și când simte tot felul de emoții inconfortabile, care până la urmă sunt caracteristice oamenilor.
Amintiți-vă că am spus că nu o să fie ușor. Dar cu fiecare dată când reușești să îți manageriezi furia și să nu o reverși asupra copilului, acest antrenament va deveni mai ușor. Practic reușești în acest fel să îți resetezi creierul!
Continuă să practici și să identifici acel moment dintre stimul (comportamentul copilului) și răspunsul tău. Observarea acestui moment în primă fază, ne dă posibilitatea să acționăm diferit data viitoare când se întâmplă.

A iubi necondiționat este un tip de parenting win-win. Pentru că de fiecare dată când nu acționezi mânat de furie în relația cu copilul tau, creezi mai mult spațiu pentru dragoste. Și unde este spațiu pentru dragoste, este spațiu pentru miracole.

 

Articol tradus dedinca diana

Diana Dincă – psiholog clinician, psihoterapeut

 

sursa: http://www.ahaparenting.com/blog/Unconditional_love_When_Angry_at_child

foto: angry-mom, http://www.moms.ae

 

De ce anume au nevoie adolescenții din partea părinților

În timp ce adolescenții navighează în cei mai furtunoși ani din dezvoltarea lor, au nevoie de coaching, de sprijin, …

Limbajele iubirii în cuplu

Exista un proverb arab care spune ca „nu o iubire tine doi oameni, ci doi oameni tin o iubire”. L-am aflat in …

3 greseli pe care le fac parintii atunci cand sunt tinta bullying-ului din partea propriilor copii

Este sfarsitul unei zile lungi. Abia ai ajuns acasa de la serviciu, complet epuizat. Pornesti televizorul, te arunci pe canapea …